Crampee

Cand se zideste ceva sub semnul crucii, o casa sau o zidire, prin infingerea ei in pamant se determina punctul central, nodul vital si sintetic, cuprinzand in el , toata zidirea.

Este un procedeu tipic al masoneriei operative, care proiecteaza edificiul de sus in jos, consacrand faptul ca-si are radacinile in cer.

Se fixeaza nodul sintetic, in jurul caruia tot haosul ambiant se va transforma in cosmos , se elaboreaza un nou centru spiritual.

Orice caracter al arhitecturii sacre, incepe conceptual cu crucea, cu Varful care se proiecteaza de-a lungul axei verticale in " Piatra de Fundament", din temelie.
Intre aceste doua puncte extreme se " precipita" intr-un mod ideal orice constructie ideala.
Ea se poate apoi inscrie intr-un patrat, hexagon sau pentagon, dezvoltandu-se astfel intr-un edificiu cu trei dimensiuni, corporificandu-se in el.
In lumea aparentelor, adica in lumea noastra, procesul pare exact invers, dar adevaratul edificiu se coboara intotdeauna din cer.

( Ca o paranteza)
De aceia , in fresce Voievozii tin in mana biserici, in primul rand sa arate ca ele se coboara din Cer pe pamant, in al doilea rand sa le consacre lui Dumnezeu.
Cum multi dintre ei erau patroni, cel putin onorifici ai breslelor de zidari, se gaseau indrituiti sa-si spuna " Mari Arhitecti".
Ca o concluzie: Pana si in arhitectura moderna planul initial, sintetic, se numeste "proiect",fara ca autorul lui sa-si dea seamade adevaratul sens al termenului.Contemplata in lumea ideilor pure, opera arhitectonica, se "proiecteaza" apoi pe pamant intr-un edificiu tridimensional, dupa modul "precipitarii" unei solutii suprasaturate.Mai precis, temeliile oricarei cladiri traditionale, fie biserica fie edificiu civil, sunt in cer, dupa cum tot in cer sunt radacinile arborelui cosmic.

Orice zidire care are la inceput punerea unei cruci, este o expresie arhitecturala a transformarii Haosului in Cosmos, comuna tuturor doctrinelor cosmologice; zidire care este o imitatie a creerii lumii.Haosul este in mod definitoriu "domiciliul" demonului care nu-i poate admite transformarea echivaland pentru dansul cu o pieire.
De aceia in teologia patristica pomul vietii din rai este asemanat cu semnul crucii, diferit de pomul cunostintei binelui si al raului. De ce a fost pedepsit Adam?Pentru ca a mancat mai intai din arborele Cunostintei Binelui si al Raului, uitand de Arborele Vietii, cauzal fata de primul. Daca proceda invers, nu se intampla nimic.
Si daca in Rai , Adam a fost primul gradinar al gradinii Raiului, Mantuitorul fiul tamplarului ce descopera "lemnul", dupa Inviere este confundat de femeile mironosite de la mormant cu Gradinarul .( Noul Gradinar - Noul Adam).

Trebuie sa intelegem ca in perioada Mantuitorului lemnul crucii avea forma unui singur par,(ne gandim pentru o clipa si la Coloana fara sfarsit a lui Bracusi) dus in spate, pana la Golgota , si care se transforma in aspectul lui microcosmic in toiag sau carja lui Dumnezeu, din care s-au facut carjele arhieresti. Prin ele si prin delegatie, au puterea cheilor, aceia de a deschide in cer si pe pamant.

(Iar pe scurt) Arhitectura in vechime era numita Arta Regala, dar in vremuri si mai vechi i se zicea Arta Sacerdotala.

Moartea Initiatica

O alta problema ce pare neinteleasa de cea mai mare parte a contemporanilor care au pretentia de cunoastere a lucrurilor acestora, este ceea ce se numeste " moartea initiatica".

Astfel , s-a intamplat sa intalnim expresia de "moarte fictiva", termen ce marturiseste cea mai completa ignoranta a realitatilor de acest ordin. Aceia care se exprima astfel nu vad, evident, decat exteriorul ritului si n-au nici o idee despre efectele pe care trebuie sa le produca asupra acelora care sunt intradevar calificati.

Altfel, si-ar da seama ca aceasta moarte, departe de a fi "fictiva" este, din contra, intr-un sens, mai reala decat chiar moartea inteleasa in sensul strict al cuvantului, caci este evident ca profanul care moare nu devine initiat prin acest fapt...

Initierea este in general descrisa ca o a "doua nastere", ceea ce este si adevarat; dar aceasta a "doua nastere" implica, in mod necesar, moartea pentru lumea profana si o urmeaza imediat, deoarece nu sunt decat cele doua fete ale aceleiasi schimbari de stare. Acest fenomen se va repeta la atingerea oricarei alte stari de existenta.

A doua nastere, inteleasa ca fiind corespunzatoare initierii prime, este ceea ce s-ar putea numi o "regenerare psihica" ce nu e decat pregatitoare in raport cu realizarea unor posibilitati de ordin mai inalt, de ordin spiritual in adevaratul sens al cuvantului. Punctul acestui proces initiatic (mortii initiatice) este deci acela care va marca trecerea de la ordinul psihic la ordinul spiritual; aceasta trecere va putea fi privita, in special , ca fiind constituita de o " a doua moarte" si de" a treia nastere".

Trebuie sa adaugam ca aceasta " a treia nastere" va fi reprezentata mai degraba ca o "inviere" decat ca o nastere obisnuita.

Ascendit a terra in Coelum iterumque descendit in Terram et recipit vim Superiorum et Inferiorum.

Initiatul , in Theosi-ul lui, experimenteaza o precipitare a posibilitatilor inferioare intr-un caput mortuum si cristalizarea posibilitatilor superioare, in Excelsis. La mijloc, individualitatea a disparut , ramane ca termen mediu un hieroglif cu aparenta de om.

Este necesar ca si noi sa incercam sa luam parte la acest "Festin de Nemurire" ca sa ne identificam complet cu Darul si Daruitorul Vietii.

E un ospat cosmic la care toata Firea participa ca in Miorita.

"Lumea de pe lume s-a strans de privea

Soarele si Luna din Ceriu le radea,

S-apoi fost-au poftiti la nunta

Craiasa furnicilor,

Craiasa albinelor,

Si craiasa zanelor,

Minunea minunilor,

Din ostrovul florilor...

S-a tinut veselia ani intregi, s-acum mai tine inca, cine se duce acolo be` si mananca."

( Numai sa poata ajunge... ceea ce, recunoastem nu este la indemana tuturor...)