De la un capat la altul al pamantului, apele noastre sunt infectate, nu numai cu toate sursele poluarii cunoscute si inca necunoscute, ci si cu pacate reale, actuale si cu sange.
Nu am intentia sa scriu despre orori..., mijloacele de informare in masa fac acest lucru, si inca nu ne spun totul, dar voi spune putin despre "sangele pamantului", reprezentativ pentru toate celelalte. Petrolul are aceasta denumire.
Sub pamant, straturile de petrol sunt incrustate intre o panza de apa si o panza de gaz. Locul petrolului este asemanator cu locul sangelui care se inscrie "pe verticala" intr-o inrudire simbolica din spre apa spre duh. Exista mai multe paradigme care regrupeaza cate trei elemente inrudite simbolic: piatra, painea si trupul; lemnul, arama si aurul etc.
Aceste paradigme sunt familii simbolice, manunchiuri ale caror energii numite reprezinta spatii de desavarsire si trepte de ridicare a energiilor de la vizibil la invizibil.
Intr-un fel de abatere pe orizontala, petrolul ocupa locul sangelui intre apa si gaz; acesta din urma corespunde Duhului.
Culoarea si compozitia sa evoca aceasta materie nobila, rosie si vascoasa, care este focul. " Sangele pamantului" ne pangareste oceanele. Petrolierele se scufunda, se sparg si lichidul pe care-l transporta se scurge, este luat de curenti, distruge flora si fauna marilor, pasarile... totul moare.
Mana unui nesabuit deschide vanele unei conducte petroliere si suvoiul se scurge...Confruntarea se petrece sub ochii nostri. Oare o vedem?
Atunci intervine sarea oceanelor, prezenta operativa , la fel cum este sarea " marii noastre launtrice", care aduce iluminarea " apelor din cer" in " apele de pe pamant".
Omul este deci , pentru intregul cosmos, echivalentul sarii pentru sange si prin extensie, pentru tot trupul pe care sangele il strabate si il hraneste
Simbol al intelepciunii divine, sarea functioneaza precum un catalizator in procesul care, in cea mai neinsemnata dintre celulele ce ne alcatuiesc, separa si uneste polul "lumina" programat pentru a reconstitui o anumita celula si polul "intuneric", care nu este aparent programat, dar care formeaza un potential straniu, capabil sa reconstituie intregul trup. ( Tocmai datorita extremei varietati a celulelor se practica manipulari genetice de "clonare" cu ajutorul carora se obtin, pornind de la celula-mama de planta, copia acestei plante; tot astfel se poate obtine copia unui animal; si daca maine se va obtine copia unui om...? )
Cand ajunge omul sa se implineasca, fiecare celula a trupului sau se transforma si, prin puterea sarii, tinde catre lumina. In ceea ce priveste sangele, nu se poate folosi cuvantul " sanguinificare", dar ar trebui sa inventam un astfel de cuvant care sa reprezinte procesul ce are loc in sangele Omului, proces comparabil cu cel ce are loc in acest alt " sange al pamanului", reprezentat de vin.
Pentru noi " sanguinificarea" am putea atarna-o de " induhovnicire". Dragostea intrata in inima care " indelung rabda, este binevoitoare, nu se lauda, nu invidiaza, nu se poarta cu necuviinta..." (Corinteni cap.13)
Aceasta dragoste, va fi ultima energie pe care omul descoperind-o din lutul sau interior, o va face treapta pentru folosirea tuturor darurilor pamantului si inaltarea sa catre Creatorul sau.
