O poarta are intotdeauna un simbol thanatic de trecere dar si de hotar.Ea reprezinta o trecere dincolo, un simbolism deopotriva al hotarului si al permeabilizarii lui.
In cultura si civilizatia romaneasca traditionala ( pana astazi!) intalnim o remarcabila dorinta de infrumusetare,de ridicare la drum de porti si cu functii spirituale.
"Poarta joaca un rol important in riturile nuptiale propriu-zise", observa un antropolog, dupa cum , de asemenea, spatiul simbolic al portii e cuprins si angajat "in cantecele funebre".Pe sub o asemenea poarta, mediind sacrul intre lumi trece "Calea sufletelor eroilor".Dupa cum remarca etnologii, referitor la riturile comunitare de trecere ale unui decedat in "lumea de dincolo", ele surprind "un moment de mare tensiune ce se produce in procesul complex pe care viziunea populara il aseaza la raspantia ca poarta dintre cele doua jumatati ale neamului. Potrivit conceptiei traditionale romanesti, " neamul este o mare unitate, din care fac parte atat cei vii cat si cei morti, cei ce traiesc in lumea mitica de dincolo" ( Mihai Pop ). Cele doua jumatati ale neamului se unesc pe plan mitic, asigurandu-se astfel miscarea neintrerupta in univers. Sta , asadar, in puterea termenului de "hotar" sa desemneze o astfel de vecinatate.
Astfel, hotarul ajunge culme a unor teritorii mitice sacre si vama a profunzimilor existentei.In aceasta exprimare spirituala, hotarul devine troita si trecere de taina dintr-un taram in altul.
La acest hotar, ca o poarta se aseaza troita.Troita indeplineste astfel rolul de poarta si hotar fixand astfel limitele ce odinioara erau reprezentate de "stalpii de hotar"(crucea romaneasca), arbori infierati sau cruci de hotar.
Poarta devine astfel pentru noi ,hotar, troita, trecere, o norma comunitara, de orizont metafizic.Fara exprimarea - prin arbori impletiti, prin coloane duble, prin alte multe simulacre - poarta, aceasta nuntire de hotar spre trecere risca sa piarda toti mortii nelumiti.
