Crampee simbolice

Orice cultura este ca humusul ce s-a constituit pe baza unor date misterioase si universale in jurul unei limbi care ii construieste bogatia si specificitatea. In miezul ei se naste Omul, care va fi modelat in sunetele cuvantului sau si de valorile sale; el este ca un copac cu radacini infipte in pamant care-i asigura seva necesara cresterii.

Dar omul nu este numai fiul pamantului neinsufletit. Samanta sa germineaza in cea mai mare parte in ceea ce se numeste ADAM ( pamantul sau launtric). "Chipul lui Dumnezeu" este samanta lui ADAM; ea este un "micro-cuvant", o imagine a Cuvantului divin, care face din Om o fiinta inzestrata cu darul vorbirii - singura fiinta logofora dintre animalele create. Pentru a putea vorbi, el trebuie sa se ridice in picioare in mediul sau exterior.
Insa, pentru a putea deveni pe deplin Cuvant, nu numai samanta, ci fruct al acestui pom, intr-o dimensiune de "asemanare", Omul va trebui sa se inalte in fiinta sa launtrica.

Si totul se intampla ca si cum samanta de pom din pamantul ADAM si-ar infinge radacinile si si-ar impinge seva fara ca aceasta sa aiba puterea de a iesi la lumina si de a-si urma cresterea ca sa devina rod.

Totul se intampla ca si cum o eroare de programare ar face ca energia sa sa ia drept lumina tenebrele pamantului si ar face-o sa devieze orizontal pentru a da acolo, jos, roade inselatoare, acestea fiind, de fapt, roade ale inconstientei Omului!

O asemanea inconstienta proiectata in afara creeaza lumea junglei; ea provoaca proliferarea culturii in categorii determinate de valoarea acestor roade: admirabile seducatoare, dar in raport cu adevarata vocatie a Omului, ele sunt aproape sterpe.

Pentru cel care simte gustul semintei si nevoia ei de a creste, o astfel de conditionare este insuportabila ; desi deviata orizontal fata de legile sfinte sau de pioasele moralisme, aceasta nevoie izbucneste la un moment dat, dar, deseori, in forme anarhice devastatoare, ce provoaca suferinte enorme. Suntem indreptatiti sa ne intrebam daca exista undeva o usa care ar da spre programul originar, inainte de "Cadere" si care ar permite pomului sa-si gaseasca drumul drept spre verticalizare.

Exista o Traditie primordiala, ce este adaptata uneori la niste conditii ciclice particulare, adica readaptari ale Traditiei Primordiale.

Se creaza un centru spiritual derivat din cel suprem, sau se tamaduieste un vechi centru ofilit pentru ca " s-au taiat radacinile", dupa expresia cabalistica, adica s-a rupt contactul cu Centrul Suprem. Pomul din Rai este un arbore inversat.

Dupa conceptia traditionala lumea principala se reflecta in lumea noastra fenomenala, ca o oglinda in acord inversat. De aceea Arborele Lumii care este Axis Mundi, element imuabil intr-un univers in devenire, e principial prin excelenta. E firesc sa apara inversat in ochii contemplativilor.Cu radacinile sale adanc infipte in pamant si cu varful ridicat spre cer , arborele devine axial si asigura comunicarea  intre trei lumi : lumea subpamanteana, cea terestra si cea celesta. Pentru acelasi motiv, tot ce e trecator e in mod definitoriu simbolic si e simbolic tot ce nu-si are ratiunea suficienta in el. Universul e trecator si a-i realiza simbolismul inseamna a-i realiza radacinile in lumea imuabila a ideilor. Cu alte cuvinte simbolismul isi are radacina in constelatii. Arborele inversat, cu radacinile lui ceresti este o imago mundi. Nu intamplator la Nasterea Mantuitorului apare o stea mare pe cer ( dupa marturia Magilor), iar Hristos devine Noul Adam dar si Pomul Vietii.

Universul este un "arbore inversat", implantandu-si radacinile in cer si intinzandu-si ramurile peste tot pamantul. Nu este exclus ca aceasta imagine sa fi fost sugerata de raspandirea razelor solare. Crengile devin aerul , focul, apa, pamantul e.t.c.

Am putea spune ca Arborele Lumii e inversat numai in mod iluzoriu, prin reflectarea lui in apele inferioare ale lumii, in ochii omului obisnuit care nu poate vedea dincolo de aparente.

In realitate viziunea noastra e anormala, e o nalucire a adevaratei directii a Arborelui Lumii care dispare indata ce atingem planul de reflexie, adica in momentul cand oglinda apelor inferioare e sub noi.

Numai pentru acela care a trecut prin acest punct, simbolul dispare pentru ca a disparut lumea si ideile eterne devin accesibile in mod nemijlocit, direct.

Acest arbore, (Hristos- Noul Adam, Pomul Vietii impartasit euharistic) , pentru cine iL cauta, iL gasim in inima lumii si in inima noastra.

Cerbul

Sfintenia simbolului Cerbului ne este aratata prin faptul ca in bestiarul medieval, cerbul asezat langa un izvor de apa simbolizeaza sufletul insetat dupa apa eternitatii, cum ni-l prezinta, un binecunoscut verset din Psalmii lui David :" Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te doreste sufletul meu pe Tine Dumnezeule !" ( Ps. 42, 1-2 ).

Cerbul este o semnificatie a unicornului, aratata si de vechiul dicton : " Omnes ante Mosem per Unicornem profetaverunt ". ( Toti cei dinaintea lui Moise au profetizat prin unicorn.) A trece de la cerb la unicorn echivaleaza cu parcurgerea inversa a ciclului, ceea ce este definitia realizarii initiatice.

Oare nu cumva aceasta translatie a capului cerbului, adica a partii lui esentiale, dusa la simbolul unui mediu statal, nu exprima printre altele si o descoperire a unor enigme din istoria Moldovei?

Orice societate traditionala are , in mod necesar, un nucleu spiritual, la care participa in mod euharistic am putea spune. Acest nucleu, care prinde toti ganglionii tarii, se infiltreaza in toate madularele, si rabufneste in afara sub infatisari de mituri, de legende, de totemuri si animale sacre ce se cuibaresc in steme heraldice, ca intr-o cetatuie. Si nu intri in ea din afara, ca in citadelele vizibile; poarta se forteaza pe dinauntru.

Se stie ca una din capitalele Moldovei incipiente a fost Baia, astazi cazuta la starea de sat. Baia a existat in mod cert , inainte de intemeierea "oficiala" a Moldovei, poate cu mai mult de o suta de ani inainte de 1353, sau, vorbind in stil mitic, inaintea dramei sacre pe care a jucat-o Bourul, Dragos si cateaua Molda; ca orice mit dramatizat si exteriorizat, a creat o " lungime de unda", o vibratie ce a dat tonus-ul vital noului organism statal, structurandu-l ab initium pana la sfarsitul veacului.

S-a pastrat sigiliul vechiului oras Baia ( Civitas Moldavensis ). Dateaza cu certitudine din sec. al 13- lea. Cum stiinta heraldica apartine Hermetismului, cu un caracter net simbolic, in stema apare bourul care imperecheaza, in mod androginic, Soarele si Luna din dreapta si din stanga lui, adica suscita o miscare ondulatorie pozitiv-negativa, singura care poate face viabila o entitate in aceasta lume a dualitatii. In sigiliul Baii, in campul acestei uniri de contrarii, adica in "inima" sigiliului, se gaseste un cerb in profil in plina goana, prins ca intr-un instantaneu fotografic. Iata ca locul superior al pecetii este rezervat capului taiat al cerbului, care dupa o incubatie, se transmuta in capul de bour, Dragos regnate. El iese din vasul, din matricea tarii pe cere o reprezinta sigiliul Baii. Cerbul lunar se transforma in Bour solar, si Moldova , dupa o epoca de incubatie, trece de la potenta la act, pentru ca sa-si indeplineasca destinele si misiunea.

Anima naturaliter christiana

Ceea ce se evidentiaza studiind de aproape viata religioasa a poporului nostru este naturaletea credintei crestine. O credinta care transfigureaza Cosmosul fara a-l distruge, nici repudia. O viziune globala a Universului care nu este pesimista, pentru ca binele va reusi, in final, sa triumfe asupra raului. Tot ceea ce traieste in Cosmos face parte din drama Mantuirii prin suferintele Mantuitorului Hristos. In virtutea acestei jertfe, pomii rodesc, animalele-si hranesc puii, mama-si leagana copilul etc. Lumea intreaga asculta de un singur principiu conducator : acela al ordinii si armoniei ( randuiala). Datorita acestui principiu , cosmologic si moral in acelasi timp, Universul intreg se mentine in conexiune, tot ceea ce exista demonstreaza solodaritatea dintre toate nivelele realitatii.

Acest principiu de ordine si armonie nu este inerent lucrurilor, apartine lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este o manifestare externa a purtarii de grija a lui Dumnezeu fata de noi oamenii,in viata si in istorie.

Datorita credintei acestea, poporul nostru nu a cazut niciodata in pacatul disperarii de-a lungul tragicului nostru destin.

Mereu am avut speranta ca, in cele din urma Binele va triumfa asupra raului.

Crampee

Cand se zideste ceva sub semnul crucii, o casa sau o zidire, prin infingerea ei in pamant se determina punctul central, nodul vital si sintetic, cuprinzand in el , toata zidirea.

Este un procedeu tipic al masoneriei operative, care proiecteaza edificiul de sus in jos, consacrand faptul ca-si are radacinile in cer.

Se fixeaza nodul sintetic, in jurul caruia tot haosul ambiant se va transforma in cosmos , se elaboreaza un nou centru spiritual.

Orice caracter al arhitecturii sacre, incepe conceptual cu crucea, cu Varful care se proiecteaza de-a lungul axei verticale in " Piatra de Fundament", din temelie.
Intre aceste doua puncte extreme se " precipita" intr-un mod ideal orice constructie ideala.
Ea se poate apoi inscrie intr-un patrat, hexagon sau pentagon, dezvoltandu-se astfel intr-un edificiu cu trei dimensiuni, corporificandu-se in el.
In lumea aparentelor, adica in lumea noastra, procesul pare exact invers, dar adevaratul edificiu se coboara intotdeauna din cer.

( Ca o paranteza)
De aceia , in fresce Voievozii tin in mana biserici, in primul rand sa arate ca ele se coboara din Cer pe pamant, in al doilea rand sa le consacre lui Dumnezeu.
Cum multi dintre ei erau patroni, cel putin onorifici ai breslelor de zidari, se gaseau indrituiti sa-si spuna " Mari Arhitecti".
Ca o concluzie: Pana si in arhitectura moderna planul initial, sintetic, se numeste "proiect",fara ca autorul lui sa-si dea seamade adevaratul sens al termenului.Contemplata in lumea ideilor pure, opera arhitectonica, se "proiecteaza" apoi pe pamant intr-un edificiu tridimensional, dupa modul "precipitarii" unei solutii suprasaturate.Mai precis, temeliile oricarei cladiri traditionale, fie biserica fie edificiu civil, sunt in cer, dupa cum tot in cer sunt radacinile arborelui cosmic.

Orice zidire care are la inceput punerea unei cruci, este o expresie arhitecturala a transformarii Haosului in Cosmos, comuna tuturor doctrinelor cosmologice; zidire care este o imitatie a creerii lumii.Haosul este in mod definitoriu "domiciliul" demonului care nu-i poate admite transformarea echivaland pentru dansul cu o pieire.
De aceia in teologia patristica pomul vietii din rai este asemanat cu semnul crucii, diferit de pomul cunostintei binelui si al raului. De ce a fost pedepsit Adam?Pentru ca a mancat mai intai din arborele Cunostintei Binelui si al Raului, uitand de Arborele Vietii, cauzal fata de primul. Daca proceda invers, nu se intampla nimic.
Si daca in Rai , Adam a fost primul gradinar al gradinii Raiului, Mantuitorul fiul tamplarului ce descopera "lemnul", dupa Inviere este confundat de femeile mironosite de la mormant cu Gradinarul .( Noul Gradinar - Noul Adam).

Trebuie sa intelegem ca in perioada Mantuitorului lemnul crucii avea forma unui singur par,(ne gandim pentru o clipa si la Coloana fara sfarsit a lui Bracusi) dus in spate, pana la Golgota , si care se transforma in aspectul lui microcosmic in toiag sau carja lui Dumnezeu, din care s-au facut carjele arhieresti. Prin ele si prin delegatie, au puterea cheilor, aceia de a deschide in cer si pe pamant.

(Iar pe scurt) Arhitectura in vechime era numita Arta Regala, dar in vremuri si mai vechi i se zicea Arta Sacerdotala.

Moartea Initiatica

O alta problema ce pare neinteleasa de cea mai mare parte a contemporanilor care au pretentia de cunoastere a lucrurilor acestora, este ceea ce se numeste " moartea initiatica".

Astfel , s-a intamplat sa intalnim expresia de "moarte fictiva", termen ce marturiseste cea mai completa ignoranta a realitatilor de acest ordin. Aceia care se exprima astfel nu vad, evident, decat exteriorul ritului si n-au nici o idee despre efectele pe care trebuie sa le produca asupra acelora care sunt intradevar calificati.

Altfel, si-ar da seama ca aceasta moarte, departe de a fi "fictiva" este, din contra, intr-un sens, mai reala decat chiar moartea inteleasa in sensul strict al cuvantului, caci este evident ca profanul care moare nu devine initiat prin acest fapt...

Initierea este in general descrisa ca o a "doua nastere", ceea ce este si adevarat; dar aceasta a "doua nastere" implica, in mod necesar, moartea pentru lumea profana si o urmeaza imediat, deoarece nu sunt decat cele doua fete ale aceleiasi schimbari de stare. Acest fenomen se va repeta la atingerea oricarei alte stari de existenta.

A doua nastere, inteleasa ca fiind corespunzatoare initierii prime, este ceea ce s-ar putea numi o "regenerare psihica" ce nu e decat pregatitoare in raport cu realizarea unor posibilitati de ordin mai inalt, de ordin spiritual in adevaratul sens al cuvantului. Punctul acestui proces initiatic (mortii initiatice) este deci acela care va marca trecerea de la ordinul psihic la ordinul spiritual; aceasta trecere va putea fi privita, in special , ca fiind constituita de o " a doua moarte" si de" a treia nastere".

Trebuie sa adaugam ca aceasta " a treia nastere" va fi reprezentata mai degraba ca o "inviere" decat ca o nastere obisnuita.

Ascendit a terra in Coelum iterumque descendit in Terram et recipit vim Superiorum et Inferiorum.

Initiatul , in Theosi-ul lui, experimenteaza o precipitare a posibilitatilor inferioare intr-un caput mortuum si cristalizarea posibilitatilor superioare, in Excelsis. La mijloc, individualitatea a disparut , ramane ca termen mediu un hieroglif cu aparenta de om.

Este necesar ca si noi sa incercam sa luam parte la acest "Festin de Nemurire" ca sa ne identificam complet cu Darul si Daruitorul Vietii.

E un ospat cosmic la care toata Firea participa ca in Miorita.

"Lumea de pe lume s-a strans de privea

Soarele si Luna din Ceriu le radea,

S-apoi fost-au poftiti la nunta

Craiasa furnicilor,

Craiasa albinelor,

Si craiasa zanelor,

Minunea minunilor,

Din ostrovul florilor...

S-a tinut veselia ani intregi, s-acum mai tine inca, cine se duce acolo be` si mananca."

( Numai sa poata ajunge... ceea ce, recunoastem nu este la indemana tuturor...)

Potentialul

Asa suntem noi: meniti sa ne schimbam si in acelasi timp sa ramanem tintuiti in labirinturile noastre; siliti la o trecere, dar amanam sa o facem; creati pentru a fi liberi, dar cazuti in robie! In om se confrunta doua puteri opuse, dar care rezulta din acelasi principiu; una este un obstacol in calea celeilalte tocmai pentru ca aceasta din urma sa se desfasoare la maxim in spatiul uman; cand ajunge la paroxism, una dintre puteri pune stapanire pe Om si se identifica cu el.

Omul nu-i pune calului obstacole ca sa-l doboare, ci pentru a-l face sa se depaseasca atunci cand trece peste obstacole.

Dupa principiul artelor martiale orientale, adversarul nu este niciodata dusman; el sta in fata omului pentru a provoca, prin impotrivirea lui , aparitia unei noi dimensiuni a acestuia.Se poate astfel presupune ca in Om zace un potential imens; el poarta in sine acest "altceva" invizibil, necunoscut, cosmic; si acest "altceva" este alcatuit din forte contrare; una porunceste si cealalta se impotriveste , incetineste , amana...

Falsii profeti

Falsii profeti, glorifica inaltimile si deschid in mod artificial accesul catre ele, acordand fluxurilor acestor coloane crescatoare un dinamism ascensional inductor de extaze, levitatii, iesiri in afara trupului etc., prin recursul doar la tehnici exterioare.

Falsii profeti ii introduc pe discipolii lor in lumile invizibile pe care ei, totusi, nu le-au cucerit si ii manipuleaza, oferindu-le iluzia " modificarii campului constiintei". Stiintele psihologice sunt astazi, in parte, stapanite de acest demon. Evident nu cele ce se sclerozeaza in spatele zidurilor conformiste ale universitatilor noastre, eu ma refer mai curand la stiintele care sau emancipat de tutela lor paterna si au explodat in "New Age". Acestea au regasit pe dibuite vocatia ontologica a omului, dar, prinse de mirajul universalitatii culturilor, spre care generatia noastra se deschide, si de mirajul bogatiilor lor, unite cu atatea descoperiri in toate domeniile acestui inceput de secol, bratele lor nu mai pot cuprinde intregul, inima lor se sfarama.Aceste stiinte propun experiente ale globalitatii, desi tehnicile folosite, lipsite de meditatii religioase sau culturale normative, din care au fost scoase, pot sa conduca la iluminari ai caror subiecti sunt incapabili sa distinga daca este vorba de realitate sau de iluzie.

Indrumatorii spirituali cunosc bine pericolul imens al unor asemenea practici, care separate de " toposul" lor traditional, pot sa conduca la nebunie.

Numeroase tehnici cere se practica astazi, plecand de la dansuri, cantece, sunete, lumini etc., pentru a stimula cresterea valorii energetice a unui grup si a crea o fisura in starea de constiinta obisnuita a participantilor, ii introduc pe acestia intr-un orizont emotional, in care se pot produce vindecari spectaculoase. Dar bolnavii astfel vindecati nu dabandesc totusi, din interior, calitatea vibratorie a constiintei si nici calitatea iubirii care-i este un corolar inseparabil, singura ce permite integrarea globala a acestei stari de constiinta. Bolnavii nu pot astfel sa stapaneasca vindecarea lor si recidiveaza intr-un fel sau altul, sau cunosc o extensie psihica ce ii face adesea sa se prabuseasca in dezordinile acestei categorii. Aceste tehnici, lipsite de cunoastere - cunoasterea fiind diabolica - profaneaza harul dumnezeiesc, singurul care poate savarsi orice vindecare.

Ele reprezinta o reactualizare a ispitei lui Hristos in pustia Qarantaniei si a ispitei " primului Adam", cel al Genezei - Hristos fiind numit " al doilea Adam" - mai ales sub aspectul fructului dorit si considerat pretios pentru a reusi de unul singur.