marți, 5 octombrie 2010

Anima naturaliter christiana

Ceea ce se evidentiaza studiind de aproape viata religioasa a poporului nostru este naturaletea credintei crestine. O credinta care transfigureaza Cosmosul fara a-l distruge, nici repudia. O viziune globala a Universului care nu este pesimista, pentru ca binele va reusi, in final, sa triumfe asupra raului. Tot ceea ce traieste in Cosmos face parte din drama Mantuirii prin suferintele Mantuitorului Hristos. In virtutea acestei jertfe, pomii rodesc, animalele-si hranesc puii, mama-si leagana copilul etc. Lumea intreaga asculta de un singur principiu conducator : acela al ordinii si armoniei ( randuiala). Datorita acestui principiu , cosmologic si moral in acelasi timp, Universul intreg se mentine in conexiune, tot ceea ce exista demonstreaza solodaritatea dintre toate nivelele realitatii. Pana astazi s-a pastrat aceasta legatura mitica si mistica intre om si pamantul sau natal. Sentimentul ca sunntem rude cu pietrele,padurile, apele este frumos redat de Eminescu in Scrisoarea III :"...tot ce misca in tara asta, raul, ramul, mi-e prieten numai mie...", apoi noi mai avem sintagma :"Codrul,frate cu romanul", ca sa nu mai vorbim de universala categorisire a celor nascuti fara tata - " copii din flori".


Acest principiu de ordine, armonie si apartenenta nu este inerent lucrurilor, apartine lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este o manifestare externa a purtarii de grija a lui Dumnezeu fata de noi oamenii,in viata si in istorie.
Datorita credintei acestea, poporul nostru nu a cazut niciodata in pacatul disperarii de-a lungul tragicului nostru destin. Mereu am avut speranta ca, in cele din urma Binele va triumfa asupra raului.