O alta problema ce pare neinteleasa de cea mai mare parte a contemporanilor care au pretentia de cunoastere a lucrurilor acestora, este ceea ce se numeste " moartea initiatica".Astfel , s-a intamplat sa intalnim expresia de "moarte fictiva", termen ce marturiseste cea mai completa ignoranta a realitatilor de acest ordin. Cei care se exprima astfel nu vad, evident, decat exteriorul ritului si n-au nici o idee despre efectele pe care trebuie sa le produca asupra acelora care sunt intradevar calificati.
Altfel, si-ar da seama ca aceasta moarte, departe de a fi "fictiva" este, din contra, intr-un sens, mai reala decat chiar moartea inteleasa in sensul strict al cuvantului, caci este evident ca profanul care moare nu devine initiat prin acest fapt...
Initierea este in general descrisa ca o a "doua nastere", ceea ce este si adevarat; dar aceasta a "doua nastere" implica, in mod necesar, moartea pentru lumea profana si o urmeaza imediat, deoarece nu sunt decat cele doua fete ale aceleiasi schimbari de stare. Acest fenomen se va repeta la atingerea oricarei alte stari de existenta. Intre moartea initiatica si cea "de-a doua nastere",are loc "coborarea in Infern"ce corespunde labirintului interior,starii de ratacire.
A doua nastere, inteleasa ca fiind corespunzatoare initierii prime, este ceea ce s-ar putea numi o "regenerare psihica" ce nu e decat pregatitoare in raport cu realizarea unor posibilitati de ordin mai inalt, de ordin spiritual in adevaratul sens al cuvantului. Punctul acestui proces initiatic (mortii initiatice) este deci acela care va marca trecerea de la ordinul psihic la ordinul spiritual; aceasta trecere va putea fi privita, in special , ca fiind constituita de o " a doua moarte" si de" a treia nastere".
Trebuie sa adaugam ca aceasta " a treia nastere" va fi reprezentata mai degraba ca o "inviere" decat ca o nastere obisnuita.
Ascendit a terra in Coelum iterumque descendit in Terram et recipit vim Superiorum et Inferiorum.
Initiatul , in Theosi-ul lui, experimenteaza o precipitare a posibilitatilor inferioare intr-un caput mortuum si cristalizarea posibilitatilor superioare, in Excelsis. La mijloc, individualitatea a disparut , ramane ca termen mediu un hieroglif cu aparenta de om.
Este necesar ca si noi sa incercam sa luam parte la acest "Festin de Nemurire" ca sa ne identificam complet cu Darul si Daruitorul Vietii.
E un ospat cosmic la care toata Firea participa ca in Miorita.
"Lumea de pe lume s-a strans de privea
Soarele si Luna din Ceriu le radea,
S-apoi fost-au poftiti la nunta
Craiasa furnicilor,
Craiasa albinelor,
Si craiasa zanelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florilor...
S-a tinut veselia ani intregi, s-acum mai tine inca, cine se duce acolo be` si mananca."
( Numai sa poata ajunge... ceea ce, recunoastem nu este la indemana tuturor...)
