Elementul dramatic al legendei Mesterului Manole - zidirea propriei sale sotii - il regasim intr-un spatiu mai larg si in alte arii folclorice.
Motivul bisericii, care se darama inainte de a i se jetrtfi o faptura omeneasca, il intalnim si in Scotia. Sfantul Colomban se trudea zilnic sa ridice o catedrala la Iona, dar zidurile se pravaleau necontenit. Cerul il vesteste ca lucrerea nu se va putea desavarsi decat inmormantandu-se de vie o fiinta omeneasca, si astfel este zidit, in temelia catedralei, Oran, tovarasul sfantului.
Si credinta ca mesterul moare indata ce termina lucrarea e destul de raspandita. Ca orice credinta folclorica si aceasta poate avea multe intelesuri si mai multe explicatii. Cea mai comuna ar fi ca mesterul sa moara, el fiind cel dintai care intra ( prin simplul fapt ca e acolo) intr-o cladire abia terminata.
Dar regasim aici totdeauna teama omului de lucrul mainilor sale, pe care nu se cade sa-l faca desavarsit, pentru ca desavarsit nu poate crea decat Dumnezeu.
Obiectele de arta populara ramaneasca nu sunt bunaoara, niciodata terminate; li se mai poate adauga un nou ornament, pot fi completate, revizuite, desavarsite.
Teama de desavarsire poate sa fie o forma a temerii de moarte. Omul nu poate crea nimic desavarsit decat cu pretul vietii sale. Numai Dumnezeu poate crea fara sa-si saraceasca sau sa-si diminueze fiinta.
Omul fiind faptura, fiind el insusi creat, este steril atat timp cat nu-si insufleteste creatia mainilor sale cu jertfirea sa sau a aproapelui.De aceea un lucru nou facut este primejdios ; este o forma a mortii, este ceva care inca nu traieste si nu va putea trai decat absorbandu-si un suflet - al primei fiinte care intre in contact cu el. Numai dupa ce a fost " cunoscut", adica insufletit de cineva, el devine inofensiv; trece in randul lucrarilor vii, in orice caz, inceteaza de a mai fi o forma a mortii.
Manastirea Curtea-de-Arges a fost si ea la inceput construita pe acelasi principiu. Ziua se zidea, noaptea se darama. Mesterul Manole a fost deci pus in fata a doua solutii : maretia, puterea sau iubirea. Manole a ales de dragul trufiei, si-a ucis iubirea.
Ortodoxia adevarata se afla toata adunata intr-o metanie, punctul de intalnire a smereniei; pe apofatic. Acolo in cupola smerita a inimii rugatoare se naste zilnic ortodoxia.Asa cum a fost ea perceputa si de neamul romanesc. E bine sa ne multumim sa meditam asupra Mesterului Manole, ca asupra unui univers spiritual de sine statator ce se leaga de mitul cosmogonic ( anthropocosmosul).
