Prescriptia este rituala. ( Iesire 3,5. " Dumnezeu a zis lui Moise : " nu te apropia de locul acest; scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care il calci este un loc sfant."). Avem in aceste randuri indicatia foarte pretioasa ca daca pelerinajul trebuie sa evite spaimele raului, apoi la fel trebuie sa faca si cu ispitele frumusetii, cel putin cat tine calea, pentru ca drumul lui este median, intre Rau si Bine, adica in dualitate. Pana cand descopera Libertatea in Hristos.Sunt mai ales primejdioase frumusetile periferice ale Paradisului care impiedica viziunea centrului. Numai acesta odata atins, da dreptul de a te bucura de rest.
Trei zile si trei nopti trebuie sa astepte initiatul la poarta sanctuarului, pana la sleirea a tot ce a mai ramas pamantesc din el. Trei zile si trei nopti a asteptat Samson pana i-a crescut din nou parul ras de Dalila, recuperandu-si puterile. Si o noapte s-a batut Iacov cu Ingerul, pana il constranse sa-l binecuvinteze si sa-i dea numele de Israel.
Pelerinul "urca", trecand prin Vamile Vazduhului create din propria substanta a omului cazut, dar tarandu-se spre orizonturile pierdute, in cautarea propriului sau Sine, care in acelasi timp este Centrul, si al lui si al lumii.
Urcusul ca simbol al scarii, este unul din cele mai raspandite in lume, si in toate traditiile, din cauza evidentului sau caracter ascensional. Urcusul inseamna o autodepasire, parasirea unei stari pentru a ajunge la o alta si de acolo la varf, deasupra tuturor starilor de fire.
Urcusul ca o scara, devine un ax vertical, unind toate starile de fire intre ele. Aceste stari sunt lumi, simbolizate de treptele orizontale ce unesc cei doi stalpi laterali. E o specificare a simbolismului crucii. Chematul care urca pe scara intre cele doua coloane ia calea mediana sintetica, descoperind caracterul scarii de Axis Mundi, strabatand toate starile de fire prin centrul lor.
De fapt orice pelerin scoate "scara"(crucea), din propria lui substanta, din Forma lui, luand cuvantul in sensul sau aristotelian, adica din fiinta lui calitativa. Pe ultima treapta insa ajungem numai in starea de jertfa, ea avand caracterul inexorabil sacrificial al unei ascensiuni spirituale.
Nu ajugem la starea de Inviere fara Cruce .
