Asa suntem noi: meniti sa ne schimbam si in acelasi timp sa ramanem tintuiti in labirinturile noastre; siliti la o trecere, dar amanam sa o facem; creati pentru a fi liberi, dar cazuti in robie! In om se confrunta doua puteri opuse, dar care rezulta din acelasi principiu; una este un obstacol in calea celeilalte tocmai pentru ca aceasta din urma sa se desfasoare la maxim in spatiul uman; cand ajunge la paroxism, una dintre puteri pune stapanire pe Om si se identifica cu el.
Omul nu-i pune calului obstacole ca sa-l doboare, ci pentru a-l face sa se depaseasca atunci cand trece peste obstacole.
Dupa principiul artelor martiale orientale, adversarul nu este niciodata dusman; el sta in fata omului pentru a provoca, prin impotrivirea lui , aparitia unei noi dimensiuni a acestuia.Se poate astfel presupune ca in Om zace un potential imens; el poarta in sine acest "altceva" invizibil, necunoscut, cosmic; si acest "altceva" este alcatuit din forte contrare; una porunceste si cealalta se impotriveste , incetineste , amana...