Potentialul

Asa suntem noi: meniti sa ne schimbam si in acelasi timp sa ramanem tintuiti in labirinturile noastre; siliti la o trecere, dar amanam sa o facem; creati pentru a fi liberi, dar cazuti in robie! In om se confrunta doua puteri opuse, dar care rezulta din acelasi principiu; una este un obstacol in calea celeilalte tocmai pentru ca aceasta din urma sa se desfasoare la maxim in spatiul uman; cand ajunge la paroxism, una dintre puteri pune stapanire pe Om si se identifica cu el.

Omul nu-i pune calului obstacole ca sa-l doboare, ci pentru a-l face sa se depaseasca atunci cand trece peste obstacole.

Dupa principiul artelor martiale orientale, adversarul nu este niciodata dusman; el sta in fata omului pentru a provoca, prin impotrivirea lui , aparitia unei noi dimensiuni a acestuia.Se poate astfel presupune ca in Om zace un potential imens; el poarta in sine acest "altceva" invizibil, necunoscut, cosmic; si acest "altceva" este alcatuit din forte contrare; una porunceste si cealalta se impotriveste , incetineste , amana...

Falsii profeti

Falsii profeti, glorifica inaltimile si deschid in mod artificial accesul catre ele, acordand fluxurilor acestor coloane crescatoare un dinamism ascensional inductor de extaze, levitatii, iesiri in afara trupului etc., prin recursul doar la tehnici exterioare.

Falsii profeti ii introduc pe discipolii lor in lumile invizibile pe care ei, totusi, nu le-au cucerit si ii manipuleaza, oferindu-le iluzia " modificarii campului constiintei". Stiintele psihologice sunt astazi, in parte, stapanite de acest demon. Evident nu cele ce se sclerozeaza in spatele zidurilor conformiste ale universitatilor noastre, eu ma refer mai curand la stiintele care sau emancipat de tutela lor paterna si au explodat in "New Age". Acestea au regasit pe dibuite vocatia ontologica a omului, dar, prinse de mirajul universalitatii culturilor, spre care generatia noastra se deschide, si de mirajul bogatiilor lor, unite cu atatea descoperiri in toate domeniile acestui inceput de secol, bratele lor nu mai pot cuprinde intregul, inima lor se sfarama.Aceste stiinte propun experiente ale globalitatii, desi tehnicile folosite, lipsite de meditatii religioase sau culturale normative, din care au fost scoase, pot sa conduca la iluminari ai caror subiecti sunt incapabili sa distinga daca este vorba de realitate sau de iluzie.

Indrumatorii spirituali cunosc bine pericolul imens al unor asemenea practici, care separate de " toposul" lor traditional, pot sa conduca la nebunie.

Numeroase tehnici cere se practica astazi, plecand de la dansuri, cantece, sunete, lumini etc., pentru a stimula cresterea valorii energetice a unui grup si a crea o fisura in starea de constiinta obisnuita a participantilor, ii introduc pe acestia intr-un orizont emotional, in care se pot produce vindecari spectaculoase. Dar bolnavii astfel vindecati nu dabandesc totusi, din interior, calitatea vibratorie a constiintei si nici calitatea iubirii care-i este un corolar inseparabil, singura ce permite integrarea globala a acestei stari de constiinta. Bolnavii nu pot astfel sa stapaneasca vindecarea lor si recidiveaza intr-un fel sau altul, sau cunosc o extensie psihica ce ii face adesea sa se prabuseasca in dezordinile acestei categorii. Aceste tehnici, lipsite de cunoastere - cunoasterea fiind diabolica - profaneaza harul dumnezeiesc, singurul care poate savarsi orice vindecare.

Ele reprezinta o reactualizare a ispitei lui Hristos in pustia Qarantaniei si a ispitei " primului Adam", cel al Genezei - Hristos fiind numit " al doilea Adam" - mai ales sub aspectul fructului dorit si considerat pretios pentru a reusi de unul singur.

Cuceritori

Nu cuceresti cerul batand campii spatiului.

Robia gravitatii este la fel de dura, de cruda si de implacabila pretutindeni in regnul materiei. O galaxie departata la un miliard de ani lumina e tot " pamant" si cine nu a simtit, deci insumat, cerul la doua degete deasupra crestetului capului nu-l va cuceri niciodata.

Pelerin

Biblia abunda in porunca de a scoate incaltamintea, in apropierea unui loc sfant. Fortele pozitive telurice intra, fara impiedicarea unui corp mort, in om, intermediar intre cele de sus si cele de jos.

Prescriptia este rituala. ( Iesire 3,5. " Dumnezeu a zis lui Moise : " nu te apropia de locul acest; scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care il calci este un loc sfant."). Avem in aceste randuri indicatia foarte pretioasa ca daca pelerinajul trebuie sa evite spaimele raului, apoi la fel trebuie sa faca si cu ispitele frumusetii, cel putin cat tine calea, pentru ca drumul lui este median, intre Rau si Bine, adica in dualitate. Pana cand descopera Libertatea in Hristos.Sunt mai ales primejdioase frumusetile periferice ale Paradisului care impiedica viziunea centrului. Numai acesta odata atins, da dreptul de a te bucura de rest.

Trei zile si trei nopti trebuie sa astepte initiatul la poarta sanctuarului, pana la sleirea a tot ce a mai ramas pamantesc din el. Trei zile si trei nopti a asteptat Samson pana i-a crescut din nou parul ras de Dalila, recuperandu-si puterile. Si o noapte s-a batut Iacov cu Ingerul, pana il constranse sa-l binecuvinteze si sa-i dea numele de Israel.

Pelerinul "urca", trecand prin Vamile Vazduhului create din propria substanta a omului cazut, dar tarandu-se spre orizonturile pierdute, in cautarea propriului sau Sine, care in acelasi timp este Centrul, si al lui si al lumii.

Urcusul ca simbol al scarii, este unul din cele mai raspandite in lume, si in toate traditiile, din cauza evidentului sau caracter ascensional. Urcusul inseamna o autodepasire, parasirea unei stari pentru a ajunge la o alta si de acolo la varf, deasupra tuturor starilor de fire.

Urcusul ca o scara, devine un ax vertical, unind toate starile de fire intre ele. Aceste stari sunt lumi, simbolizate de treptele orizontale ce unesc cei doi stalpi laterali. E o specificare a simbolismului crucii. Chematul care urca pe scara intre cele doua coloane ia calea mediana sintetica, descoperind caracterul scarii de Axis Mundi, strabatand toate starile de fire prin centrul lor.

De fapt orice pelerin scoate "scara"(crucea), din propria lui substanta, din Forma lui, luand cuvantul in sensul sau aristotelian, adica din fiinta lui calitativa. Pe ultima treapta insa ajungem numai in starea de jertfa, ea avand caracterul inexorabil sacrificial al unei ascensiuni spirituale.

Nu ajugem la starea de Inviere fara Cruce .

Dor de vesnicie

O stranie si puternica neliniste ne indeamna sa cautam dincolo de viata noastra cotidiana si de experienta noastra nemijlocita, pentru a afla cateva ratiuni cu insemnatate si finalitate absoluta.

Cata vreme acea neliniste nu poarta un nume si nu are o finalitate limpede, bajbaim si ne impleticim prin viata, cautand cu disperare ceva care sa ne ofere satisfactie, sau macar ceva care sa ne potoleasca dorinta chinuitoare ce ne devoreaza. Nestiind ca motorul din spatele acelei dorinte este dorul de Dumnezeu, ne cheltuim timpul si ne risipim energia alergand dupa vise desarte si dupa idoli la moda.

Rugaciunea Sf. Ignatie (vederea pacatului propriu)

" Doamne! Da-ne sa ne vedem pacatele noastre, asa incat mintea noastra, atrasa cu desavarsire de luare aminte fata de pacatele noastre, sa inceteze a mai vedea greselile aproapelui si sa-i vada pe toti, intr-acest chip buni.

Da-ne marele dar al pocaintei, inaintea caruia merge si pe care il naste marele dar al vederii pacatelor noastre.

Pazeste-ne pe noi de amagirea de sine, de patime dulcetii desarte si da-ne sa ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce isi cunosc pacatosenia si lepezi pe cei ce se socotesc drepti, ca sa te marim in veci, intru vesnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevarat, Rascumparatorul celor robiti si Mantuitorul celor pierduti. Amin ".

O , om

O, om, ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii dai,
caci ea, mereu, spre iad sau rai
pe multi o sa indrume.

Ce grija trebuie sa pui
in viata ta in toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus... in veci nu-l mai aduni,
si vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odata.

Ai spus o vorba, vorba ta
mergand din gura-n gura
va-nveseli sau va-ntrista
rodind samanta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvant... Cuvantul scris
e-un leac sau o otrava,
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
ramane-n urma drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec, versul tau,
ramane dupa tine
indemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.

Arati o cale, calea ta
in urma ta nu piere,
e calea buna sau e rea,
va prabusi sau va-nalta,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Traiesti o viata... Viata ta.
e una numai una.
oricum ar fi, tu nu uita:
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O , om ! Ce mari raspunderi ai.
tu vei plece din lume.
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau lasi prin pilda care-o dai
pe multi, spre iad sau multi spre rai
mereu, o sa-i indrume.

Deci nu uita ! Fii credincios
cu grija si cu teama
sa lasi in urma luminos,
un semn, un gand, un drum frumos,
odata vei da seama.

Traian Dorz